Am ceva de spus... Evident!
Mă uitam liniştit la o ştire rusească (nu, nu sunt SRI-ist, amuzant că te-ai gândit la asta, mă uitam la ştire de… plăcere) despre o fabrică de pe lângă Sankt Petersburg, parcă. Deodată, pam, mă izbeşte această imagine direct în moalele capului:
Sunt singurul care vede ceva vag sexual aici?
Sloganul: Preţuieşte curăţenia şi dovedeşte-o prin fapte
)))
Drayton Bird e un tip de vârsta a treia cu o frumoasă carieră de direct marketer rebel şi neconvenţional în abordarea sa lipsită de pudoare faţă de profit. Mai puţină poezie, mai multă acţiune, cum îmi place şi mie, când nu mă chinuie talentul.
Aflu pe un site că tipul vine în România să susţină o conferinţă de o zi. Linkul mă duce pe un site bulgar. Aici văd următorul preţ:
Ştiu şi eu atâta sârbă ca să pricep atâta bulgară, clar ca bună ziua că preţul este în jurul a 160 de RON.
Sun la femeia românache care l-a adus pe tip în România. Pe site e doar:
Să-mi cadă faţa: 695 RON!
Serios acum, cât de nesimţit poţi să fii???
Dragă Drayton, poate altă dată.
De fapt, nu sunt proaste, din moment ce mi-au plăcut, dar nota lor de pe IMDB asta te-ar putea face să crezi. Deseori alegem filmele de vizionat pe baza topurilor şi a listelor cu premiaţi de la festivaluri de pe IMDB. O altă sursă de informaţie sunt recomandările prietenilor şi ale cronicarilor de film din presă.
Dacă ar fi să fac o statistică, culmea este că mie cea de-a doua sursă de informaţii mi se pare mult mai eficientă – mai puţine ţepe mi s-au tras de către prieteni decât de către sistemul democratic de clasificare de pe IMDB (încă o dovadă că metodele democratice de vot nu reuşesc să discearnă corect valoarea artisticăm la nivel individual şi subiectiv).
Aşa că vă recomand două filme proaste care mie/nouă (pot liniştit să o includ şi pe Diana aici) ne-au plăcut mult:
1. Shoot ‘Em Up l-am descărcat, scuze, împrumutat de la un prieten din Suedia, care are mici probleme cu legea în ultimul timp, la recomandarea lui Alex Leo Şerban (nu, nu-l cunosc, dar îl citesc). El spunea că filmul este o prostioară genială şi avea dreptate. Pe IMDB, filmul e considerat de nota 7. În condiţiile în care sunt atâtea mii de filme de nota 8 sau peste, de ce aş pierde timpul cu un film prost? Acest film, ca şi următorul, am impresia că face parte din categoria acelor producţii care sau îţi plac, sau îţi displac profund. La generic, însă, de fiecare dată rămâi cu un gust dulce-amărui că totul a fost vag amatoricesc, dar în afară de acest aspect, tot restul este ireproşabil. De aia e dulce-amărui, sper că v-aţi prins. Un fel de pictură naivă executată magistral. Nu o să mai descriu eu despre ce e Shoot ‘Em Up, la câte informaţii sunt pe internet despre el, ar însemna să mai umplu de pomană câţiva kb. Vă spun doar că este filmul perfect pentru o seară de miercuri sau joi, în mijlocul unei săptămâni al dracului de grele în care v-a venit să ucideţi cel puţin 10 oameni. În cazul meu, asta e cam în fiecare miercuri sau joi, dar eu sunt predominant sub zodia mistreţului sârb, aşa că trebuie să luaţi în considerare şi factorul genetic.
NEAPĂRAT: pregătiţi un platouaş cu 10 morcovi, pe care să-i ronţăiţi în timpul vizionării. Dacă aveţi o relaţie foarte proastă cu partenerul de viaţă, tăiaţi în prealabil vârfurile morcovilor şi aruncaţi-le la ghenă înainte să înceapă filmul.
2. Dot the i este un film recomandat de prietena noastră Ela, o fată deşteaptă, citită, cu bun gust şi cu o fire blajină. Cu atât mai mare ne-a fost surpriza când am descoperit că filmul recomandat de ea are pe IMDB nota… 6,8. WTF, am zis noi (mă rog, de fapt am zis CPM) şi am apelat din nou la prietenul nostru, de data asta din Olanda (are o afacere pe internet, poate aţi auzit de ea – Mininova). Acest film vi-l recomand după o dezamăgire în dragoste sau la începutul fierbinte al unei noi relaţii.
NEAPĂRAT: filmaţi-vă în timp ce vă uitaţi la film, după care participaţi cu cele 91 de minute de footage la toate festivalurile de film independent. Nu o sa câştigaţi decât zâmbetul ironic al celor doi-trei membri ai juriului care au auzit de postmodernism şi au văzut şi ei la rândul lor Dot the i.
Cred că marele avantaj cu viralele este că în lume sunt foarte mulţi utilizatori de internet fără cultură. Nokia a lansat acest viral genial, cu explicaţia: “To promote a cell phone from Nokia, Bruce Lee was sponsored by Nokia in a PIng Pong tournament. But as a twist, he plays with his nunchucks.”
Este la mintea cocoşului că a) sunt şanse foarte mici ca Nokia să fi sponsorizat vreun campionat de ping-pong b) în care a participat Bruce Lee, c) care în loc de paletă foloseşte un nunceag. Şi totuşi, oamenii nu încetează a se întreba – o fi adevărat?
E posibil, deci de ce nu ar putea fi adevărat?
Ete, de asta îmi place mie că trăiesc în 2009 şi am acces la internet.
Durata: aproximativ o oră.
…cea revoluţionară readuce amintiri dubioase unui desenator de benzi desenate… De exemplu, despre momentul când şi-a găsit soţia, Nataşa.
Partea bună cu acest gen de soţii este că sunt gospodine adevărate.
Iar de Sărbătorile de Iarnă, aniversări şi zile de naştere, se bucură de cadouri simple.
Alte Saturday Morning Breakfast Cereal, aici
Primăvara, floricelele înfloresc şi eu devin paranoic ca un romantic cu tuberculoză.
Primăvara e cel mai nasol cu zilele de luni. Te devorează.
© wulffmorgenthaler.com cei geniali
Interesante
Comentarii