De multe ori mă întreb: de ce continui să-i mai acord cinematografiei americane şanse?

O dată la câteva luni ceva în mine spune “hai, mă, nu fi de cacao (apropo de cacao, aţi văzut reclama aia de cacao la Poiana amăruie? Packshot cu copyul continand “gust intens de cacao”… Deci, sincer, eu cred că nu în ciocolată ar trebui să căutăm “gustul intens de cacao”, ci în agenţiile de publicitate care ar vinde clientului orice în numele profitului…), doar pentru că e un film american pe care nu ţi l-a recomandat nimeni, nu înseamnă că e prost!”

Aseară, de exemplu, a fost una dintre acele seri în care creierul meu simţea nevoia de încă o confirmare.

M-au păcălit mai multe indicii. Aceste indicii, folosite corect, de obicei identifică o capodoperă cinematografică anonimă.

Era la cinema Studio, unde inclusiv filmele americane sunt, de cele mai multe ori, cool. Apoi, nu am fost suficient de atent atunci când m-am uitat la afiş: un tip cu un binoclu, destul de noir, aşa. A, da, asta m-a dat gata: nu avea actori de care să fi auzit! Un indiciu secundar foarte folositor atunci când cauţi filme americane bune. “Suspiciunea”… Sună bine! Io-te, te, mai e şi thriller sleş horror! Tare! Eu zic să-l vedem.

Mare greşeală.

Dacă scoatem din ecuaţie sandvişul de alaltăieri de la Gregory‘s, când am uitat să adaug brânză şi era dup-aia să mor de sete în drum spre serviciu, cele două bilete de ieri au fost cei mai prost folosiţi bani din ultimele două săptămâni! Dacă vedeam înainte să dau banii că e vorba de filmul “Disturbia” (în original), nu cred că mai intram. Ştiam acest titlu din topul celor mai descărcate filme de pe torrent – semn clar că filmul e insuportabil de mainstream.

Premiza filmului nu e chiar atât de rea şi la început aproape că mă bucuram că scenariul e ok. Tatăl unui băiat de 17 ani moare într-un accident de maşină, cu el la volan. Aşa că se deprimă şi în timpul orei de spaniolă îi trage profesorului un pumn în faţă. Primeşte o pedeapsă de 3 luni arest la domiciliu, fiind monitorizat cu un inel cu GPS la picior. Până aici toate bune. De aici încolo, însă, începe ghiveciul de teen movie cu horror flick cu thriller cu comedy cu romance. Toate la un loc – bleah. Mi-e şi scârbă să mai povestesc.

El evident că descoperă cât de interesanţi sunt vecinii (soţul infidel, adolescenta blondă care tocmai s-a mutat din centru în suburbie, vecinul ucigaş în serie… Exact! Vecinul ucigaş în serie… Cât de previzibil.). Soţul infidel dispare din poveste (era pur decorativ, ca şi alte câteva personaje enervante), adolescenta blondă îl cucereşte pe băiat citind toată ziua cărţi gen “Lolita” (şi nu căcaturi din alea de care citeşte fetele care se uită fascinate la filme ca “Disturbia”), ucigaşul în serie se prinde că e urmărit de nişte adolescenţi plictisiţi şi încearcă să-i omoare pe toţi.

Aproape că reuşeşte. Mie cel mai mult de el mi-a plăcut. Părea un tip destul de mişto. Dacă eram eu în locul lui, cred că reuşeam să le tai gâtul la toţi. Oricum, aş fi fost mult mai motivat, după ce am văzut filmul.

Cam atâta pe ziua de azi. Ştiu că am promis încă un link, aşa că vă recomand cu căldură explosm, o colecţie de benzi desenate cuceritor de simple create de nişte americani cu mult mai mult bun gust decât sclavii marketingului din spatele filmului “Disturbia”.