Tare, nu?
Te uiţi la plicul primit şi spui "Wow" (mă rog, mai degrabă spui "ma-amă!", depinde de om).
După aia te uiţi la invitaţia din interior şi zici "Wooow" (a se citi "mânca-ţi-aş").
Versoul invitaţiei nu mai e la fel de interesant, dar clar îţi sar în ochi câteva nume: doi monştri sacri ai tabloidelor, care este Mihaela Rădulescu şi Monica bârlăDEANu, precum şi un actor "cult", vorba anglofililor, Udo Kier, ca să nu mai zic de David Carradine (L-a jucat pe Bill. Exact, acel Bill!). Turcii probabil că l-ar fi recunoscut pe Mehmet Gunsur. Ce-ţi mai rămâne de făcut decât să profiţi de ocazie şi să onorezi invitaţia, că doar nu eşti prost să nu te duci.
Cam asta ar fi intriga poveştii care i-a adus pe filosofu' confuzat şi prinţesa inimii sale, Diana, în holul ticsit cu mâncare de la Plaza, înconjuraţi de ziarişti, fomişti şi alţi băgători de seamă. Din păcate, povestea nu a avut parte de un happy end, singurul lucru bun din toată experienţa fiind mâncarea – excelenţi cârnăciori, apropo, felicitări organizatorilor.
Dacă aş fi avut mai mult creier, verificam pe net cine este regizorul şi aflam că numitul Jon Keeyes este un zero barat. Păi cât de bun poate fi un regizor care pe imdb este aşa:
Lungmetraj 1 (2002) - User Rating: 3.9/10 (282 votes)
Lungmetraj 2 (2003) - User Rating: 2.9/10 (135 votes)
Lungmetraj 3 (2004) - User Rating: 5.3/10 (90 votes)
Lungmetraj 4 (2005) - User Rating: 5.7/10 (6 votes)
Lungmetraj 5 (2007) - User Rating: (awaiting 5 votes)
Lungmetraj 7 (2007) - User Rating: 4.8/10 (448 votes)
Noi am fost la lungmetrajul numărul 6. User Rating: 7.4/10 (134 votes) (<=unul dintre voturi este al meu! Exact, Keeyes şi prietenii actorilor din film sunt atât de mulţi încât au reuşit să scoată media asta mare în ciuda tuturor turcilor şi românilor care au votat pe bune, adică 1!)
Filmul, pe scurt, este aberant. Cea mai mare parte a acţiunii se petrece într-o clădire părăsită, unde un ucigaş în serie taie cu briceagul fete şi băieţi. Una dintre acestea este şi Monica Dean, în rolul femeii de serviciu Helen (un rol prea mic pentru o fată precum Monicuţa noastră, care este totuşi, şi frumoasă, şi talentată). Răduleasca moare foarte repede, dacă nu aş şti că e vorba de nimeni alta decât Răduleasca, probabil nici nu aş fi ţinut minte că a existat personajul.
Creierul meu confuzat are mult mai multe întrebări decât răspunsuri când vine vorba despre prezenţa actriţelor românce în această porcărie clasa B spre C.
1. Ce motiv valabil ar putea avea M.R. să apară într-o producţie atât de low? Dacă Keeyes era român, nu cred că ajungea mai sus de ajutor de sunetist la un film de-al lui Mungiu. Îi lipseşte atât talentul, cât şi bunul simţ (a denumit clădirea în care se petrece acţiunea "Hitchcock", cred că se întoarce în mormânt maestrul filmelor horror, statut la care probabil aspiră şi acest texan anonim ilustru). Nu e vorba de rol - filmul putea să funcţioneze la fel de bine şi fără personajul ei; e vorba că Răduleasca se mai şi pune în postura idioată de a-şi expune verbal cât se poate de clar zet-urile şi zenchiu-rile de tocilară româncă. Şi, mai ales, ce-o fi fost în mintea ei să se mai şi chinuie pentru a accede la statutul de actriţă într-un rol terţiar la o asemenea oroare de film? Să înveţi să devii regizor de la un asemenea "maestru"? Brrrrrr....
2. Ce motiv valabil ar avea M.D., adică B. să joace într-un rol atât de anost? O fi sponsorizat fiul lui Păunescu filmul în schimbul a X minute de rol ceva mai complex decât cel de păpuşă? Chiar şi aşa – Monica f* Bârlădeanu, femeie de serviciu măcelărită? Serios, acuma, Monica Bârlădeanu are o datorie faţă de bărbaţi şi aceasta îi permite să apară într-un rol de femeie de serviciu doar dacă e vorba despre cea mai tare producţie erotică a hollywoodului (gen, "Hot Maids from Transylvania")... Altfel, e păcat de Dumnezeu.
3. A treia întrebare, la care răspunsul este evident, ar fi de ce actriţele românce
nu au venit la avanpremieră?
Aici le înţeleg. De fapt, eu, în locul lor, aş nega toată viaţa că am jucat în acest film. Dacă cineva ar încerca să-mi dovedească contrariul, l-aş tăia cu briceagul.
Vorba unui comentator turc, şi mai uimit decât mine de prezenţa vedetei lor, actorul Gunsur, într-o asemenea abjecţie de prost gust: dintre toţi cei care s-au uitat la cut-ul final, chiar niciunul nu a exclamat "pentru numele lui Dumnezeu (Allah, mă rog, parafrazez pe aici), nu putem da drumul la aşa ceva în public!".
Gata, m-am răcorit.
Altfel, să ştiţi că dacă mergeţi la film după ce aţi citit acest post, după ce aţi râs în hohote la biografia lui Keeyes pe imdb şi după un roll, e chiar tare horror-ul. Te spargi de râs.


1 comment
Comments feed for this article
octombrie 18, 2007 la 4:06 pm
Fluturaşul tras pe roată « Meditatiile unui filosof confuzat
[...] Şi totuşi, acest thriller în loc să ne ţină în suspans a reuşit să ne facă să râdem în hohote, mai ales spre final. Era atât de previzibil imprevizibil, atât de rupt în bucăţele stilistic diferite, încât era imposibil să-l iei în serios. Diana spunea chiar că ar fi un fel de “Se credea un Picasso”, dar cred că totuşi exagera. Filmul este într-adevăr mediocru, dar nu aş spune că e maculatură, precum odioşenia aceea cu actriţele româneşti, despre care am scris aici. [...]