Universul este alcătuit din patru elemente. Hai, maxim cinci, uneori. Le ştim cu toţii.

Se pare că şi berea germană numărul 1 în lume (de multe ori mă întreb: numărul 1 la ce? Şi eu sunt copywriterul de origine slavă nr. 1 în România… Numărul 1 la aberat, de exemplu. La deprimat. La băut bere germană făcută la Ploieşti.) are tot patru elemente.

Iar compromisul nu este una dintre ele. Bleah…

Curios nevoie mare, m-am uitat la eticheta produsului, că tot îl consum în exces (da, da, şi îmi dăunează sănătăţii). Dacă sunteţi curioşi care sunt cele patru ingrediente, vă spun eu.

Apă. Logic. Malţ. Nu-mi place cuvântul ăsta. Şi hamei. Ăsta-mi place.

Al patrulea este aerul. Aerul din bule.

Cred că este aerul, pentru că pe etichetă nu mai scrie nimic la ingrediente.

Ar putea la fel de bine să fie flegmă.

Ce reclamă subtilă, nu? Atât de subtilă încât eu cred că de fapt cineva deştept a uitat să verifice eticheta când a lansat campania. E atitudinea aia genială – da-o-n mă-sa de etichetă, cine se uită la ea?

Şi apropo de bere germană, am trecut sâmbătă seara pe la Sărbătoreşte nemţeşte cu Holsten, într-un cort de prin centru. Am rămas uimit cât de mulţi oameni poate aduna halba de plastic de un leu cincizeci (adică cinşpe mii). Se dansa în draci pe coveruri rock cântate de o trupă anonimă, se stătea la coadă, familii întregi, cu mic cu mare, reunite cu alte familii (pe cuvânt că erau puţini beţivani de profesie) sub acelaşi acoperiş… Ce mai, mi-a părut rău că am ajuns atât de târziu, când era totul pe terminate.

Bucureştiul care se distrează cu adevărat, cum numai în provincie am mai văzut… E de trăit aşa ceva. Îţi mai creşte moralul.

Am înţeles cu această ocazie şi că Festivalurile Berii nu-s deloc o tâmpenie, din punct de vedere publicitar, cum credeam până acum. Or fi ele al dracului de scumpe, dar brand awareness mai tare pentru o bere nici nu cred că poţi face.

Oricum, mult mai tare decât cu aberaţia aia folosită de Beck’s.