Nu ştiu dacă are vreo legătură… De la o vârstă fragedă resimţeam periferia ca fiind centrul universului meu (minoritate etnică, fiu de ţărani la oraş, limba română corect vorbită de-abia pe la 18 ani etc.). Clar e că rareori am mers cu mainstream-ul. Îmi plăcea să ascult punk şi rock, dar mă enervau darkerii şi supăraţii cu părul lung.

Presă nu prea am făcut, deşi aveam facultate de profil. Preferam să fiu corector şi secretar de redacţie, că mă enerva să mă milogesc după informaţii plictisitoare. Literatura de consum mă fascina, dar nu o citeam. Şi totuşi, de multe ori m-am gândit să scriu şi eu un roman de dragoste care să spargă toate topurile. Citind apoi un roman semnat Sidney Sheldon (cred), mi-am dat seama că, pentru a scrie un bestseller, îţi trebuie mai mult talent decât pentru a încropi un roman experimental şi, vai, atât de artistic. Vreo 2 luni am cochetat chiar cu ideea de a scoate o revistă serioasă pentru manelişti (deşi mă enervează manelele, sunt fascinat de lumile paralele în care se desfăşoară adepţii acestui gen, m-aş putea uita ore în şir la interviurile cu vedetele maneliste).

În publicitate, cele mai puternice fioruri le am la soluţiile neconvenţionale – micile gizmo-uri sau punerile în scenă deştepte care implică persoanele din jur cât se poate de direct în lumea brandului. A, şi ca să nu uit, una dintre pasiunile mele murdare este marketingul direct. Dar mai bine tac, că azi-mâine mă trezesc cu proiecte de DM pe cap.

Poate că de asta mă fascinează billboardurile. Pentru cei talentaţi, este uşor să fii creativ în ATL. Dacă îi pui să-ţi facă un outdoor beton, majoritatea dintre ei vin cu soluţii cel puţin plictisitoare (dacă nu tâmpite).

Ca să nu spun că foarte mulţi tineri care de-abia intră în domeniu nici măcar o dată nu s-au oprit să observe structura, compoziţia sau mesajul unui outdoor eficient. Ţin minte că, nu demult, un tânăr graphic, art în devenire, făcuse un outdoor de şosea cu sloganul scris pe verticală, de ne gândeam cu toţii – oare câte accidente ar provoca opera tânărului artist pusă în practică? Eu cred că cel puţin jumătate dintre şoferi şi-ar fi înclinat capul, cu tot cu mâinile de pe volan, pentru a citi textul. Asta da memorabilitate… de şanţ.

Exceptând radioul, cred că puţine medii de comunicare sunt mai greu de folosit decât outdoorul de şosea. Ai la dispoziţie maxim 3 secunde să-ţi transmiţi mesajul. Altfel – bani aruncaţi pe fereastră (fereastra maşinilor care trec lângă outdoor, evident).

Există însă şi outdooruri puse strategic în intersecţii, precum cel de mai jos.

Ce să spun? Asta mi-a amintit doar că…
Era odată o fată
De rime obsedată
Un spot ea a făcut
De am rămas mut!

Mă rog, concluzia mea este că de cele mai multe ori, şi asta nu numai pe la noi, tot ce nu e ATL e considerat publicitate minoră. Şi cu toate acestea, o foarte mare parte dintre cei care fac spoturi TV sunt varză când vine vorba de alte medii de comunicare. Iar unii dintre cei care fac reclame TV sunt pur şi simplu varză.

Varză exact ca şi concluzia asta. Iarăşi m-am confuzat şi am uitat, tot învârtindu-mă în jurul subiectului, unde vroiam de fapt să ajung.

De aia sunt eu copywriter de mâna a treia.