Am rămas cam mut la “Capcana”, filmul din 2007 al tânărului regizor sârb Srdjan Golubovic…Pentru cei care l-au văzut deja sau mă cunosc personal: ştiu, ştiu, filmul este în limba mea maternă, da, filmul asta şi vrea, să te lase pe cât de posibil mai mut, şi, într-adevăr, nu este un film strălucit din foarte multe puncte de vedere…

Şi totuşi, după atâţia ani în care am tot auzit “Ce nume e ăsta? Sârbesc? Mamă, ce tare!” şi, zbang, un clişeu căcăcios despre cât de tari sunt sârbii / cât de frumoase sunt sârboaicele – iată, în sfârşit, un film pe care l-aş recomanda oricărui român care este cu adevărat interesat de spiritualitatea şi mentalitatea sârbească.

Personal, mă deranjează puţintel clişeele, aşa, în general vorbind.

Mai ales că sunt sigur că majoritatea sârbilor nu sunt duşi cu capul, aşa cum ar încerca să ne convingă “Underground”. Şi nici atât de balcanici, precum ar vrea să fie perceput dl Bregovic. Ca să nu mai spun că noi trăim alături de comunităţi de rromi de vreo 10 ori mai interesante decât cele ale Serbiei sau Bosniei la un loc.

Am impresia că românilor le place acea latură aventurieră, coioasă, încăpăţânată şi sociopată care, într-adevăr, le este indusă majorităţii sârbilor de către educaţia lor naţionalistă, centrată pe familie şi pe a fi cât mai mişto între semeni (”mişto” în sensul său ţigănesc). Ceva ce, poate, nu vom regăsi, din motive greu de desluşit pentru un bănăţean ca mine, la majoritatea românilor.

“Klopka” reuşeşte ceva ce niciun alt film nu a reuşit să facă pentru mine: să arate efectele adverse ale tuturor acelor trăsături exagerate ale sârbilor. Da, e mişto să fii bărbat, dar ce te faci când eşti un introvertit modest obligat de circumstanţe să fie coios? Tuturor ne plac poveştile cu tipii răzbunători, dar ce te faci când această răzbunare este întoarsă împotriva ta şi a familiei tale? Încălcarea regulilor este ceva la care cu toţii visăm, dar cum faci faţă repercusiunilor dure care de cele mai multe ori te izbesc cu toată forţa, când te aştepţi cel mai puţin?

În concluzie, un film realist, bine realizat, cu o poveste foarte interesantă şi actori indiscutabil talentaţi, printre care se numără şi omniprezentul Miki Manojlovic. Dacă vreţi cu adevărat să ştiţi cum sunt sârbii, vă recomand acest film – veţi descoperi că sunt uimitor de asemănători cu noi, românii.