O să vedeţi la finalul articolului, dacă o să aveţi răbdare să ajungeţi până acolo, că sunt un blogger profitor, dar momentan, ascultaţi ce am de spus. Nu de alta, dar chiar e un subiect interesant, pe care probabil că l-aş fi abordat şi la momentul potrivit, dacă eram mai harnic.

Bănăţean fiind, în timp ce restul ţării se uita la canalele tv bulgăreşti, ruseşti sau maghiare, eu de mic mă uitam la RTJ, televiziunea Iugoslaviei. Care ţară zici că era Marea Britanie din punctul de vedere al libertăţii presei: puteai să zici mai orice, cât timp nu te legai de cele două lucruri sfinte: primul, Marşal Tito şi al doilea, fraternitatea şi unitatea popoarelor iugoslave. Ştim cu toţii ce-a ieşit, nu contează, ce contează în cazul acestui post publicitar al meu este că la televizor am văzut zeci şi zeci de stand-up comedians. Şi în ziua de azi, când dau pe youtube peste clasicii stand-up-ului, cum ar fi Carlin, de exemplu, am bruşte revelaţii din copilărie.

Probabil din cauza asta, am fost foarte reticent când în urmă cu un an, Cătă Naşu mă tot freca la icre despre cât de mişto este trupa Deko şi că să mergem. Mă îngrozea gândul să revăd nişte români de prost gust care chiar cred că scălâmbăiala şi vulgarităţile sunt amuzante. Îi văzusem pe cei de la Divertis, odată trecut de adolescenţă, nu mai reuşeam să rezonez cu umorul lor mainstream, uneori haotic şi de cele mai multe ori, neinteresant, din cauza trimiterilor politice. De Vacanţa Mare nu mai zic nimic, că ocup degeaba spaţiu pe serverul WordPress.

Naşu avea dreptate, însă. Am râs atunci atât de tare alături de D., încât nici nu mă mai deranjau hărmălaia şi fumul din cafenea.

Partea proastă e că am alergie la cozi şi înghesuială. Nu sunt dispus să stau în picioare. Sunt un snob. Aşa că de fiecare dată când mi se năzărea să mai asimilez un pic de stand-up, mă trezeam ba că nu mai sunt locuri, ba că ajungeam acolo şi de fapt locurile noastre erau la bar, de unde nu vedeai nimic.

Şi, în sfârşit, pentru cei dintre voi care chiar aţi rezistat până aici (sau aţi fost suficient de curioşi la începutul articolului încât să daţi scroll pân-aici), vreau să vă spun că m-aş mai duce la stand-up, dacă aş avea ocazia. Ocazie care se întrezare marţea viitoare de la ora 8 seara, în Spice, unde va avea loc nici mai mult, nici mai puţin decât un Maraton stand-up comedy. La care eu şi D. vom merge, dacă vom reuşi să smulgem aceste două invitaţii

Ha ha ha ha (ştiu, nu e nimic amuzant, am dat drumul din greşeală la banda înregistrată… Da, ştiu, nici asta nu e amuzant). Ha ha ha ha ha (nu ştiu cum să opresc banda, scuze, puteţi pleca). Ha ha ha ha ha (ştiţi vreun sunetist?)…

Update: Nu am câştigat, dacă eraţi curioşi. Oricum, la câtă oboseală am acumulat zilele astea, probabil nici nu mergeam. Iată postul câştigător. Recunosc că e un post mai bun decât al meu, am râs în hohote când l-am citit.